Boromisza Tibor s-a pregătit mai întâi la școala privată a lui Ferenczy Károly din Budapesta în 1902 și apoi în Colonia de artiști din Baia Mare începând cu anul 1904. După o scurtă perioadă petrecută la Roma în 1905, pleacă prin Munchen la Paris, unde după un scurt timp devine deziluzionat de metodele de predare ale Academiei Julian și învață sculptura la Academia Calarossi. Ulterior întors la Baia Mare, Boromisza dovedește faptul că se numără printre artiștii care au renunțat la stilul naturalist plein-air făcând parte din organizatorii mișcării „neo”. Artistul a devenit astfel formulatorul acestor principii, îndemnând la reforme în școala independentă, intrând în conflicte cu colegii de breaslă, părăsind așadar Colonia în 1914.
În această pictură dialogul cald dintre culorile complementare galben și violet distribuite în rol principal, dar și accentele de roșu în acord cu verdele, încălzesc o atmosferă rece de iarnă. Conturul actualei piețe s-a realizat de-a lungul secolelor al XV-lea și al XIX-lea începând cu goticul târziu al cărui reprezentant este Turnul Sfântul Ștefan, parte din biserica gotică care a fost demantelată în anul 1848. Piața Cetății, un loc cu o bogată moștenire istorică care reunește cinci biserici a tot atâtea confesiuni religioase (ortodoxă, romano-catolică, greco-catolică, reformată și luterană), dovadă a multiculturalismului și a pluralismului religios prezent în zonă.
