Boromisza Tibor s-a născut în localitatea Bácsalmás (Ungaria), în 8 martie1880 şi a trăit până în 8 ianuarie 1960, când a încetat din viaţă la Szentendre, lângă Budapesta. Acesta s-a pregătit mai întâi la școala privată a lui Ferenczy Károly din Budapesta în 1902 și apoi în Colonia de artiști din Baia Mare începând cu anul 1904. După o scurtă perioadă petrecută la Roma în 1905, pleacă prin Munchen la Paris, unde după un scurt timp devine deziluzionat de metodele de predare ale Academiei Julian și învață sculptura la Academia Calarossi. Ulterior întors la Baia Mare, Boromisza dovedește faptul că se numără printre artiștii care au renunțat la stilul naturalist plein-air făcând parte din organizatorii mișcării „neo”. Artistul a devenit astfel formulatorul acestor principii, îndemnând la reforme în școala independentă, intrând în conflicte cu colegii de breaslă, părăsind așadar Colonia în 1914.
Pictura ilusrează o toamnă înaintată unde frunzele arămii cad moarte pe pământ îmbrăcându-l într-o pătură sanguină. Împovărați de schimbarea vremii personajele se perindă prin parc, fără a ridica privirile către un cer rece și neschimbat al unei noi dimineți. Compoziția are trei centre de interes. Poteca parcului, căsuțele și dealul violet și împletitura de crengi răzlețe cu trunchiuri de pomi despuiați de coroanele lor bogate. Centrul de interes dominant etse format din masa de crengi șerpuitoare străbătute de adierea rece de dimineață. Culoarea caldă ce îmbracă lucrarea, ne amintește de un sfârșit de vară, pe care Boromisza Tibor reușește să îl surprindă și totodată să redea adevărata natură a unei toamne în parcul orașului.
BOROMISZA TIBOR
