Născut la Békéscsaba (Ungaria) Perlrott Csaba Vilmos ajunge la Baia Mare la sfatul primului său profesor, József Koszta în anul 1903. Asemeni mai multor viitori neoiști, îl alege ca maestru pe Béla-Ivany Grünwald. Descoperă de la bun început frumusețea exotică a țiganilor, pictând portrete și compoziții cu această temă. Apreciindu-i calitățile artistice, Ferenczy Károly îl propune pentru bursa de studii de la Paris la Academia Julien. Aici se alătură grupului fauves. Este influențat în creația sa de Matisse, Cézanne, Gauguin, Van Gogh, Derain și Picasso.
Întorcându-se la Colonie, începând din 1907, lucrează în grupul celor din afara școlii, considerând că înnoirea spiritului Coloniei este inevitabilă. Ca adept al neoiștilor se alătură împreună cu Géza Bornemisza celor conduși în exodul de la Kecskemét de către Grünwald. La Kecskemét îi lipsește peisajul băimărean, atmosfera orașului istoric, așadar revine la Colonie în anii 1912 și 1918. După primul Război Mondial, trăieşte în Germania și Paris, apoi se mută la Szentendre.
Pictată în jurul anului 1910, având puternice valențe expresioniste, specifice grupului neoiștilor din care facea parte, lucrarea intitulată Biserica Reformată propune un registru cromatic dominat de nuanțele de albastru și roșu, acompaniate de complementarele portocaliu și verde. Pictura prezintă într-o manieră personală, aspecte citadine ale orașului de pe „Râul Doamnelor”, cu biserica reformată ca și element definitoriu al spațiului urban, adeseori preferată de către artiștii băimăreni. Construcția bisericii din piatră a început în anul 1792 și a durat 17 ani, fiind terminată în anul 1809, turnul acesteia fiind finalizat în anul 1836. Pentru grandoarea și stilul ei de factură neoclasicistă, în anul 1962 biserica a căpătat titulatura de „monument istoric”.
