Pictor și grafician, Nagy Oszkár studiază între 1913 şi 1915 la Academia de Arte Plastice din Budapesta. A fost soldat în Primul Război Mondial, apoi din anul 1917 prizonier de război în Italia. În 1919 s-a întors acasă la Arad. A lucrat cu Adolf Fényes la Colonia de artiști din Szolnok (Ungaria), apoi la colonia de artiști din Kecskemét (Ungaria) cu Béla Iványi Grünwald. În 1920 vine pentru scurt timp la Baia Mare, urmând ca în acelaşi an să se întoarcă în Italia, de această dată pentru studii. Din 1922 şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului la Baia Sprie unde a și creat timp de mai bine de patruzeci de ani. Începând cu anul 1922, și-a prezentat lucrările la expoziții individuale în Satu Mare, Oradea, Arad sau Timișoara. Peisagist, în marea majoritate a creațiilor sale, Nagy Oszkár se dovedeşte a fi plurivalent, întrucât, multitudinea tematică reprezintă una din caracteristicile principale ale picturii de la Baia Mare.
Podul Viilor, calea de legătură a vechii cetăți care permitea accesul prin Poarta Podului (poarta de nord), reprezintă prima trecere construită peste râul Săsar, cu o vechime de peste patru secole, ce înlesnea legătura dintre vechiul oraș și vasta întindere viticolă de la poalele dealurilor care îl străjuiesc. Motiv de inspirație pentru mulți artiști, Nagy Oszkár ne propune o perspectivă în care podul este înfățișat în prim-plan, în acordul unor tușe frământate în nuanțe reci de albastru și verde care dialoghează cu nuanțele cerului din același registru cromatic.
