Pictorul Grigore Negoşanu se naşte în anul 1885 în comuna buzoiană Căneşti şi îşi începe formarea artistică la Şcoala de Arte Frumoase din Iaşi. Aici se împrieteneşte cu Nicolae Tonitza, devinind cumnat al acestuia. Între 1908 și 1912 îşi desăvârşeşte educaţia artistică la Academia Regală Bavareză din München, având ca specializare iniţială desenul sub îndrumarea lui Angelo Jank, iar ulterior trece la specializarea pictură devenind unul din studenţii favoriţi al profesorului Franz von Stuck. Între 1914 și 1916 frecventează cursurile de desen şi pictură la Academia Julian.
După întoarcerea în ţară a pictat succesiv la Cluj, Bucureşti și vreme de patru ani este activ în cadrul Coloniei. Între anii 1920 şi 1924 pictorul a realizat o serie importantă de peisaje şi scene de gen în plein air pe care le-a şi expus public în mai multe expoziţii colective ale comunităţii artiştilor băimăreni. Amprenta personalităţii sale artistice s-a împletit benefic cu principiile promovate de direcţia stilistică a celui de al doilea val tradiţionalist (anii deceniilor 1910-1920) din evoluţia artei de la Baia Mare.
Pictura Centrul localității Baia Mare ne relevă atmosfera centrului istoric al anilor ’20. Lucrarea se structurează pe două planuri. Primul înglobează figurativul, iar al doilea arhitectura pieței centrale înscrisă în scenografia dealurilor, ilustrând atmosfera de târg. Istoria pieței centrale începe din secolul al XIV-lea care coincide cu goticul târziu. Piața Libertății de astăzi își păstrează vechea configurație de formă dreptunghiulară, în trecut având principala funcție de găzduire a târgurilor anuale. Pe lângă comercianții locali, participau și negustori din țară și din străinătate, întrucât Baia Mare devenise un centru economic important dar și un oraș cu o activitate minieră bogată.
